Statuile uriaşe de pe insula Paştelui (Rapa Nui) uimesc din nou. Ceea ce se cunoștea, până în present, despre uriașele statui, era că acestea nu au aceiaşi vîrstă, iar majoritatea dintre ele nu au nici un fel de însemn pe ele. Dar iată că pe una dintre statui găsim un mesaj, mesaj de la care un grup de arheologi au început să facă săpături la propriu, în căutarea de noi inscripții pe statui. Moai – aşa sunt numite statuile de către băştinaşii insulei, au uimit prin faptul ca sunt mult mai mari decât se bănuia, acestea având trup și brațe.
O nouă ipoteză si-a făcut loc, urmare a acestei descoperiri și anume faptul că statuile nu au fost îngropate de om, ci acestea au fost acoperite cu aluviuni, urmare unei alunecări de teren sau aunui alt eveniment ce ar fi putut acoperi statuile cu sedimente, aceasta din urmă răspunzând oarecum și întrebarii: unde și cum au dispărut cei ce au cioplit statuile?
Se poate vedea paralela egipteană de reflectare simbolică? Cercul cu fasciile, păsările orizontului, planta ofilită – sunt aceleaşi ca şi în Egipt sau alte părţi, semnifică aceiaşi concepţie şi aceleaşi noţiuni. Şi în Egiptul antic era un personaj sculptat cu limba scoasă afară din gură: se numea „Bes”. El nu facea parte din zeităţile templelor, dar circula în popor, fiind la mila interpretării acestuia (că aduce noroc, că te apără de deochi s.a.). În Elada, apare Gorgona Meduza cu limba scoasă, ce semnifica destul de clar „un potop care a furat soarele”. Aşa că în mesajul de pe Moai nu este nici un simbol de origine strict aborigenă, deci…
De asemenea se așteaptă ca prin aceste săpături să se găsească indicii privitoare la mitul Atlantidei și al continentului Mu
Se mai pune o întrebare: există vreo legătură între interpretarea dată simbolurilor de pe Moai și Calendarul Maya? Sunt convins că vom primi un răspuns clar, mai curând decât ne-am aștepta.
Pingback: Principiul evitării gândirii stereotipe (57) | innerspacejournal