Despre Rău – Eckhart Tolle

I: Daca Fiinţa Supremă sau Dumnezeu este sursa creatoare a tuturor energiilor și gândurilor, iar gândurile născute din ego sunt o formă negativă de energie, nu sunt și acestea din urma creaţia lui Dumnezeu?

R: Acest gen de întrebare a fost pusa și dezbătută de către mulţi filozofi și a rămas un fel de piatra de încercare în religia creştină. De aceea, haideţi să vedem care ar putea fi răspunsul intuitiv. În acest univers perceput prin intermediul simţurilor, dacă vrei să foloseşti ceva care se afla aici, pentru a-l compara cu Dumnezeu, cel mai potrivit lucru ar fi soarele. Soarele este sursa unei energii aparent inepuizabile și sursa vieţii. Căldura corpului nostru vine, în mod indirect, de la soare. Desigur, soarele nu este etern, dar, în comparaţie cu durata vieţii omeneşti, el poate fi considerat ca fiind virtual etern. De milioane și milioane de ani, el ne oferă cu mărinimie energia lui dătătoare de viață. Să zicem că soarele se află într-un proces de dobândire a conştiinţei de sine, deoarece intuiţia mea îmi spune ca Universul, sau mai degrabă fundamentul Universului sau El, Cel Unic, se află într-un proces de dobândire a conştiinţei de sine, în dimensiunea timpului. Cel Unic există, de asemenea, în dimensiunea atemporală, unde nu exista nici trecut, nici viitor.

Aşadar, Dumnezeu – și voi folosi un timp acest nume – este deja desăvârșit și perfect. Dar se pare că, în tărâmul timpului, Dumnezeu devine conştient prin intermediul tuturor acestor forme de viață. Revenind la exemplul nostru, dacă ar fi vorba despre soare, atunci, în cadrul procesului de conştientizare, el ar emite, în mod continuu, un număr uriaş de fotoni, de particule de lumină. Pentru un timp, fotonul individual – care este parte din și contopit cu soarele – dobândind conştiinţa de sine, ajunge să se perceapă pe sine în mod greşit, drept o entitate separata. El nu mai realizează comuniunea lui cu soarele. Dar el continua să fie parte a întregului și nu întrerupe niciodată legătura cu soarele. De aceea, temporar, ca etapă în procesul de dobândire a conştiinţei de sine, el se crede separat. Este o stare temporară. În timp ce se consideră separat, el creează tot felul de iluzii care reflectă temeiul iluziei separării. Acesta este, esenţialmente, contextul în care ne aflam noi, în care se află omenirea. Conştiinţa lăuntrica este conştiinţa lui Dumnezeu, fiindcă există o singură conştiinţă. Iar acea conştiinţă, în procesul de dobândire a conştiinţei de către întreg, se percepe în mod greșit, pentru un timp. Iar acest lucru creează iluzia separării, în ființa umană individuală. Acest lucru creează iluzia identificării cu forma, care este iluzia separării. De aceea ne consideram noi nişte entități separate. Cu cât este mai puternică această iluzie, cu atât mai mult se reflectă ea în acţiunile exterioare, care devin, apoi, amăgitoare. Iar acest lucru este numit rău. Până la urmă, răul nu distruge nimic. Esenţa tuturor formelor de viață este eternă. Din perspectiva Întregului nesfârşit, răul este doar un scurt episod din ceea ce visează Cel Unic, atunci când își dobândeşte conştiinţa de sine, în dimensiunea temporară. Aşadar, care ar putea fi răspunsul la întrebarea Dumnezeu a creat răul? Dacă înţelepciunea cunoaşterii spune că, de fapt, răul nu este real, bineînţeles că acest lucru este corect. E o problemă de niveluri. Dacă priveşti răul de la un anumit nivel, el pare, desigur, real. Faptul că, esenţialmente, el nu este real, nu înseamnă ca el nu poate părea cât se poate de real, de la acest nivel vremelnic. Însă el trebuie recunoscut drept o amăgire. Răul poate fi definit ca fiind totala identificare cu forma – adică iluzia. Cu cât o entitate se identifică mai mult cu forma, cu atât mai mult creează ea iluzia răului – creând, totodată, mai multă suferinţă. Care este răspunsul? Răspunsul îl aflăm, desigur, când ştim de ce ne aflam aici. Noi suntem sursa răspunsului. Răspunsul nu este un simplu răspuns, ci sfârşitul iluziei separării și sfârşitul aşa numitului rău.

Eckhart Tolle

Eckhart Tolle – Citate inspiratoare

Cu cât ne apropiem mai mult de sfârşitul stadiului actual al evoluţiei noastre, cu atât devine egoul mai disfuncţional – în acelaşi mod în care omida devine disfuncţională, chiar înainte de a se transforma în fluture. 

Dacă poţi fi pe deplin mulţumit de faptul că nu ştii cine eşti, ceea ce rămâne este ceea ce eşti tu cu adevărat – Ființa de dincolo de uman, mai degrabă un câmp al potențialității pure, decât ceva ce este deja definit. Renunţă să te tot autodefineşti și să te defineşti în fața altora. Nu vei muri. Te vei trezi la viață.

Spune-i întotdeauna Da momentului prezent. Capitulează în fața a ceea ce este. Spune-i Da vieţii – și vei vedea cum viața începe să lucreze în favoarea ta, nu împotriva ta.

Suferinţa începe atunci când, mental, etichetezi o situaţie drept rea. Acest lucru creează o contracţie emoţională.  Când laşi situaţia respectiva să fie, fară să-i dai un nume, ai la dispoziţie o putere enormă. Contracţia emoţională te deconectează de acea putere care este puterea vieţii însăşi.

Sursa: http://dev.redwerks.org/ettv/2011/12/eckhart-on-evil/